a

Lorem ipsum dolor amet, modus intellegebat duo dolorum graecis

Follow Us

Root Chakra şi cauzele adicţiilor orale – Partea I

Ce sunt adicţiile orale?

În primul rând, aş dori să clarificăm ce înseamnă adicţii orale. Numim adicţii orale acele dependenţe care au ca obiect ceea ce se baga în gură: ţigara, băutura, mâncarea, drogurile, suzeta şi degetul la copii, şi multe altele. Evident, o să râdeţi, întâlnim şi astfel de comportamente la nivel sexual. Le mai numesc pe acestea compulsii, adică nişte comportamente realizate în mod repetat, având un anumit model la bază.

Compulsiile, aşa cum probabil ştiţi deja, sunt o manifestare a anxietăţii, unde, ca cea mai gravă formă pe care o pot lua, putem întâlni aşa numita “Tulburare obsesiv compulsivă.” Nu mergem în aceea direcţie, dar ne vom abate puţin la mâncatul compulsiv ca modalitate de copying cu anxietatea sau tulburarea anxioasă. Aşa cum vă dădeam exemplu dăunăzi, o persoană abuzată sexual ar putea să înceapă să mănânce compulsiv, pentru a se îngrăşa şi pentru a deveni, crede ea, neatractivă pentru ceilalţi. Astfel, se activează din ce în ce mai tare şi rana umilinţei şi a codependenţei. Din nou, aceasta este o extremă.

 

Dezechilibrele afective

În general, veţi vedea că orice dezechilibru care ne tulbură viaţa, afectul, psihicul va avea valenţe pozitive sau negative. Un lucru pe care l-am ştiut încă de mic copil a fost faptul că trebuie să trăim în echilibru.

Imaginaţi-vă că valoarea normală a unei anumite situaţii ar fi 0 (nivelul mării ca să zicem aşa, deşi discutăm acum despre ceva spiritual), iar valorile mult peste sau mult sub 0 sunt dezechilibrări. Pe acest mecanism funcţionează şi dichotomiile: ying – yang, viaţă – moarte, alb – negru, lumină – întuneric. Cel mai frumos exemplu îl putem lua de la Soare şi Lună. Soarele şi Luna se spune că erau doi fraţi care se iubeau nespus, însă ca să poată trăi în comuniune, a trebuit să se echilibreze cumva, ajungând să se completeze. Atunci când luminează unul pe o parte a lumii, luminează celalălt în cealaltă parte a lumii. Spune Adrian Nuţă foarte frumos, în cartea lui “Umbra” că nu ai putea niciodată să vezi lumina fără umbră. Ei bine, aici intervine echilibrul care te ajută să foloseşti tot ce ai, chiar dacă le clasifici “bune” sau “rele”, realizând un melanj permanent în viaţă, fapt care poate duce la devărata fericire.

Iată mai jos un text care descrie cum ar trebui să fie iubirea pură şi echilibrată, liberă şi necondiţionată:

„Să existe spații în unirea voastră și să lăsați vânturile cerurilor să danseze între voi. Iubiți-vă unii pe alții, dar nu faceți o legătură a iubirii: lăsați-i mai degrabă o mare mișcătoare între țărmurile sufletelor voastre. Umpleți paharul celuilalt, dar nu beți din aceeaşi ceașcă. Oferiţi-vă unul altuia pâinea, dar nu mâncaţi din aceeași pâine. Cântați și dansați împreună și fiți bucuroși, dar lăsați-vă pe fiecare dintre voi să fie singuri, chiar dacă șuvițele unui lăutar sunt singuri, deși tremuiește cu aceeași muzică. Dă-ți inimile, dar nu în păstrarea celuilalt. Căci numai mâna Vieții poate conține inimile. Și staţi împreună, dar nu prea aproape: căci stâlpii templului stau deoparte, iar stejarul și chiparoșul nu cresc în umbra celuilalt. ” (Khalil Gibran, The Prophet)

Exact ca un cuplu care dansează valsul iubirii, aşa trebuie ca cele două părţi – pozitivă şi negativă din noi, precum şi masculină – feminină, să trăiască în comuniune. Exact precum un cuplu, exact cum spune şi textul mei sus citat. Pierdem o viaţă întreagă căutând pe cineva care să ne completeze, când, de fapt, noi trebuie să ne completăm singuri pe noi înşine.

Ca să putem să ajungem să ne completăm trebuie să ne cunoaştem toate aceste părţi, trebuie să cunoaştem ce ne identifică, ce ne face să fim ceea ce suntem. Toată lumea spune să fii “tu”. Cine este acest “tu”? Unde începe şi se termină trauma, unde încep şi unde se termină mecanismele de copying?

 

Piramida lui Maslow şi nevoile primare

Şi Chakrele pot, în loc să se afle la aşa zis-ul nivel 0 despre care vă spuneam mai devreme, ele pot fi blocate sau hiperactivate.

Aşa cum puneam mai sus, una dintre primele dependenţe orale care le pote dezvolta cineva este mâncarea, iar dacă stăm să ne gândim la ceea ce se bagă în gură prima oară atunci când ne naştem, vom primi imediat şi sursa dezechilibrelor: sânul mamei.

Ei bine, nu ne referim neapărat la sânul mamei fizic, ci mai degrabă la siguranţa pe care acesta o oferă. Trebuie să ne gândim în primul rând, că atunci când un bebeluş se naşte, primele nevoi pe care el le va manifesta sunt foame/ sete. Ca să putem vedea exact care sunt primele nevoi pe care un bebeluş le are atunci când se naşte, trebuie să ne uităm la teroria lui Maslow.

Maslow a plasat aceste nevoi într-o ordine, în ideea că prima dintre ele să se realizeze pentru ca următoarea să aibă loc, începând cu aspectele fundamentale ale nevoilor de bază – fiziologice și de siguranță și ajungând la vârful piramidei până la actualizarea de sine, care se referă la o persoană care își atinge potențialul maxim ca ființă umană.

Principala caracteristică a teroriei lui Maslow este că nu se bazează pe date empirice riguroase, ci mai mult pe filozofie. Cu toate acestea, teoria servește în continuare să înţelegem destul de simplu faptul că o persoană are mai puţine şanse să atingă acest potential maxim de dezvoltare, dacă nevoile acestea primare nu sunt îndeplinite.

Iată, deci mai jos, nevoile minime pentru supravieţuirea şi dezvoltarea normală a persoanei:

Nevoile fiziologice sunt legate de alimentație și apă, accesul la aer curat, odihnă și exerciții fizice.

Nevoia de siguranță este legată de securitate și de a te simți în siguranță – fizic și emoțional, nevoia de a avea adăpost / o casă și de a avea stabilitate în viață.

Apartenența și iubirea, conectarea cu cei din jur, latura socială a sentimentului că aparții.

Stima de sine se leagă de nevoia preocupărilor interioare – a avea sentimente de realizare, de a fi recunoscut, de a-şi controla propria viaţa și de a fi o persoană diferită.

Actualizarea de sine se referă la realizarea întregului potențial al fiecăruia, a fi creativ și a găsi acea specialitate de sine.

Toate nevoile de dezvoltare a copilului sunt cuprinse în teoria lui Maslow – dezvoltarea fizică, dezvoltarea emoțională, dezvoltarea socială, dezvoltarea cognitivă și a limbajului și dezvoltarea estetică.

Acestea sunt condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a fi sănătos, trup şi suflet. Trebuie să asistăm copilul în nevoile de bază, înainte de a ne aștepta ca acesta să își atingă potențialul maxim.

 

Care sunt dependenţele orale şi cum se manifestă acestea în legătură cu trauma?

În articolul: Root chakra şi relaţia mamă – bebeluş am dat deja câteva direcţii şi am povestit pe scurt cam de unde pot să apară anumite dependenţe şi mai jos le vom discuta pe rând cauzele posibile, cauze care au la baza privarea copilului de nevoile de bază pe care Maslow le descrie.

Prima dintre ele despre care vom discuta este privarea de hrană.

Sunt persoane care se chinuie foarte tare să scoată masa de noapte a copilului. Chiar zilele trecute am văzut pe un grup că se discuta despre metode de a scoate masa sau mesele de noapte. Am mai povestit pe subiect, începând de la a îi da apă copilului sau de a îi tăia, pur şi simplu, masa de noapte, lăsându-l să plângă, sunt nenumărate metode pe care le-am auzit. Îmi este destul de greu să rămân imună pe subiect în timp ce scriu, deoarece am un bebeluş de şase luni care mă trezeşte noaptea şi de trei ori să mănânce şi mi se pare o barbarie îngrozitoare să îl privezi de principala nevoie fiziologică de supravieţuire: hrana.

A doua cauză care poate să ducă la dezechilibre afective este privarea de afecţiune, iubire.

Noi, oamenii, avem impresia că ştim să iubim. Nimic mai greşit. Am ajuns să cred că venim pe lume pentru a afla ce este iubirea de sine. Fără iubirea de sine nu putem să iubim pe nimeni altcineva.

“Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Mt. 22, 39). Din păcate, deşi chiar religia ne învaţă asta, tot ea ne învaţă că iubirea de sine este malignă, ori ceea ce este iubire (autentică) este imposibil să fie malign. Iată cel mai simplu exemplu: e bine să te iubeşti pe tine, dar femeia este posesiunea bărbatului. Păi cum ar putea să se iubească o femeie care este “posedată”. Am ales intenţionat acest termen.

Iubirea şi respectul de sine înseamnă să te porţi cu tine la fel de frumos cum te-ai purta cu o persoană pe care o iubeşti. Şă te înţelegi, să îţi dai răgaz, să te ajuţi, să îţi cumperi cadouri, etc. Pentru că oamenii din jurul tău sunt oglinzi, ei nu îţi vor arăta însă întotdeauna ceea ce vrei să vezi. Ei îţi vor arăta şi lucrurile care nu îţi plac la tine. De fiecare dată când te activează negativ un gest al cuiva, să ştii sigur că ai o problemă emoţională legată comportamentul respectiv, pe care ori ţi l-ai reprimat total, ori nu îl poţi controla absolut deloc. Deci, aşa cum spuneam, din nou întâlnim extremele.

Ca să revenim la iubire, un părinte care spune că îşi iubeşte copilul, trebuie să aibă în vedere faptul că iubirea autentică se întâmplă şi atunci când copilul nu face ce vrea părintele. Copilul practic încearcă să-şi manifeste propria personalitate, iar dacă părintele nu îl lasă (pentru că aşa cum spuneam, şi-a reprimat el înşuşi acel comportament sau nu îl poate controla), nu va face decât să dea mai departe rana.

De exemplu, dacă o mamă are o rană de umilinţă nerezolvată şi are o greutate foarte mare, ori va crea o obsesie pentru ca fiul sau fiica sa să nu se îngraşe, ori îşi va manifesta iubirea greşit, oferindu-i mâncare într-un mod excesiv.  Ne înteresează în primul rând comportamentul de privare în momentul de faţă, căci despre asta discutăm, dar vom trata şi celălalt comportament ulterior.

Ei bine, dacă ajungi să îi spui copilului tău că este gras, astfel nu numai că vei transmite mai departa rana ta de umilinţă, ci îi vei şi arăta că este iubit doar dacă este slab. Când întrebi o persoană mai în vârstă de ce nu slăbeşte, îţi va spune că nu mai contează, că şi-a trăit viaţa. Nu. Nu slăbeşte pentru că are rana încă activă şi o şi dă mai departe, prin comportamentul pe care îl are.

Oricât de obsedată va fi o mamă să nu ajungă şi copilul său supraponderal, dacă va avea acest comportament, cu siguranţă acesta va ajunge la fel. Asemenea şi cu fumatul şi cu alcoolul. Amintiţi-vă: copilul face ce vede şi nu ce îi spui.

Ce urăşte cel mai tare un fumător? Să îl vadă pe copilul său fumând. Ei bine, singurul fel prin care vei reuşi să îl opreşti din fumat este, în primul rând, să nu mai fumezi tu. Evident, şi să vezi care rană îţi activează această ddependenţă şi să încerci să o vindeci. Este absolut inutil să urli la copilul tău să nu mai fumeze dacă tu fumezi două pachete de ţigări pe zi.

Întotdeauna când vă explic astfel de lucruri, aveţi în minte următorul lucru: nu aveţi aşteptări ca o persoană care are 40 de ani şi traume profunde să priceapă că mama are răni sufleteşti şi că de fapt de aceea s-a comportat nepotrivit. Această persoană a trăit trauma în copilărie şi se spune că rămâi cu inteligenţa emoţională la vârsta când trauma are loc. Pe acelaşi nivel maturizarea cu inteligenţa emoţională. Mi-au trebuit aproape 30 de ani ca să realizez că acestea sunt complet dependente una de cealaltă. Cu atât mai mult, cineva care va cere “să treci peste” traumă, pentru că ai o vârstă, iar la vârsta respectivă ar trebui să înţelegi, aceea persoană are ea însăşi o inteligenţă emotională manifestată destul de precar.

Ca să nu mai zăbovim, pentru că avem multe de discutat, concluzia este simplă: dragostea manifestată autentic hrăneşte sufletul, iar aşa cum ştie orice mamă, iubirea şi singuranţa, din nou, se pot oferi şi prin sân. Sunt multe momente când copilul se linişteşte la sânul mamei. Unul dintre ele este şi acela când doreşte siguranţă. Observaţi că am spus şi siguranţă, care este altă nevoie despre care ne explică Maslow. De comportamentul de mai sus este legată şi stima de sine. Mai ales atunci când adresăm injurii şi apelative denigratoare la adresa aspectului sau capacităţii intelectuale a cuiva.

Ei bine, dezechilibrul care duce la dependenţă poate fi şi de natura hranei sufleteşti, acesta cuprinzând cele trei nevoi de mai sus: iubirea, siguranţa, stima de sine. Dificienţa de hrană sufletească poate fi, în mod metaforic depăşită… băgând ceva în gură. Vă spun sincer că am fumat timp de 16 ani. Mă lăsasem de fumat din motive de sănătate şi din cauza unei criza de anxietate (teama de abandon) m-am reapucat după un an de zile. Mi-am spus toată viaţa că dacă rămân gravidă mă voi lăsa total de fumat. Ca fostă fumătoare, nu numai că am trăit anxietăţi şi mai mari la prima ţigară de dimineaţă (căci ţigara doar te minte, nu te vindecă), dar vreau să vă spun că eram atât de obsedată încât aveam senzaţia că doar ţigara este singura care nu m-ar lăsa la greu. Nefumătorilor cred că le este extrem de greu să înţeleagă, însă pe scurt, ţigara este cu tine permanent: când lucrezi, când mergi, era şi când dansai într-un timp, la masă, în pat şi peste tot.

Vorbim mai departe despre rana umilinţei şi rana abandonului, două răni care manifestă dezechilibre pe Root Chakra.

Ca să putem merge mai departe, iată mai jos câteva simptome de dezechilibru pe Root Chakra:

  • Sentimente de insecuritate
  • Agresivitate
  • Disfuncţii sexuale
  • Furie excesivă
  • Resentimente
  • Frică
  • Probleme de alimentaţie
  • Tendinţa de somatizare

Toate acestea au legătură stânsă cu tot ceea ce am povestit mai sus. Vedem acolo frica, vedem furia, vedem insecuritatea, problele de alimentaţie. Din nou, anxietatea şi dependenţele sunt în strânsă legătură, acestea din urmă fiind modalităţi de copying. Că vorbim despre frică de moarte, de a rămâne singur, frica de viitor, frica de a nu te ridica la standardele cerute, frica de ruşine, totul este ghidat de frică, iar tulburările anxioase se manifestă de cele mai multe ori prin somatizări.

Adrian Nuţă ne explică faptul că marii gurmanzi au Root Chakra supraactivată. Am descoperit aici o foarte strânsă legătură cu rana umilinţei şi Root Chakra. Înainte de toate, vă rog să citiţi următoarele rânduri din “Umbra”:

“În sfârşit, în Muladhara rezidă şi unele forme ale pulsiunii orale. Nu poţi supravieţui dacă nu te hrăneşti. Expresii ale dezechilibrului energetic sunt dificultăţile de procurare a hranei, sentimentul că mâncarea este insuficientă, preferinţa pentru alimente grosiere, compuse din vibraţii dense, (carnea, de exemplu), nevoia de a mânca repede, alimentată de teama că altfel (dacă mănânci încet) hrana ar putea fi consumată de ceilalţi.

Hrana este intim legată de sentimentul de siguranţă (acest mecanism se reproduce la un nivel superior pe Vishuddha Chakra). De aceea, unii oameni, pentru a se simţi securizaţi, şi-au dezvoltat un mecanism de apărare rudimentar: mănâncă atunci când le este frică! Aceasta nu înseamnă că cei din zona XXL trăiesc permanent în teroare, deşi uneori dimensiunile exagerate ale corpului traduc simbolic nevoia de a proteja cu cât mai multă materie ceea ce este perceput ca foarte intim şi vulnerabil. […] Marii gurmanzi o au supradimensionată, iar în familiile ce funcţionează după principiul “eu aduc banii, tu găteşti”, polarizările energetice sunt rigide. A învăţa să-ţi pregăteşti singur hrana fără a face din asta o carieră (deşi e păcat să nu o faci dacă ai vocaţie) e unul din cele mai bune moduri de a-ţi procura un sentiment de securitate bazală şi de a fi în contact cu energiile primordiale ale vieţii, aşa cum sunt ele înmagazinate în conopidă, cartofi, roşii sau ceapă. Bărbaţii care nu ştiu să gătească măcar la un nivel rezonabil pierd una din cele mai bune modalităţi de a se echilibra pe Muladhara Chakra. Acesta e unul din motivele pentru care speranţa de viaţă la femei este mai mare decât la bărbaţi. Acest lucru poate să sune desuet în lumea în care trăim, dar convingerea mea este că dinamicile armonice de pe Muladhara  nu pot fi  asigurate în absenţa experienţelor de contact cu natura şi roadele ei.”

Sunt câteva fraze mai sus care susţin teoria pe care deja am expus-o, însă ceea ce vreau să discutăm în amănunt este legătura strânsă cu rama umilinţei. O persoană care suferă de rana umilinţei (Lise Borbeau) nu se consideră, de exemplu, demnă să facă anumite lururi pentru ea însăşi, ci doar pentru a servi pe alţii. Aşa cum scrie Nuţă, unul dintre felurile în care putem să ne echilibrăm Root Chakra este să gătim pentru noi înşine. Şi aici aş vrea să adaug: ce poate arăta mai multă iubire de sine decât să găteşti şi sănătos. Şi astfel am găsit şi explicaţia faptului că este atât de greu să slăbeşti cu un regim alimentar. Pentru că atunci când te abţii de la plăcerea de a mânca, îţi activezi şi mai tare rana umilinţei (nu consideri că eşti demn de această plăcere, pentru că eşti supraponderal), şi dezechilibrezi şi mai tare Root Chakra, fapt pentru care ai toate şansele să te îngraşi şi mai tare.

Atât pentru astăzi, dar vom continua într-un articol viitor, căci această temă este foarte vastă.

Post a Comment