De ce plânge bebeluşul tău?

Când eram în spital, imediat după ce am născut, nu ni s-au spus multe lucruri, ci doar un singur lucru foarte important, care nu credeam ca va ajunge să mă salveze de mai multe ori:

“Copilul vostru nu plânge degeaba. El plânge pentru că îi este foame, sete, somn sau pentru că vrea să fie schimbat.”

În timp mi-am dat seama că aceste cuvinte aparent foarte simple, sunt şi foarte adevărate.

Instictul de mamă apare din prima clipă când rămâi gravidă. Teoretic. Practic, lucrurile nu sunt atât de simple. Poate mama nu este în cea mai bună formă a ei. Cert este că până reuşeşti să înţelegi, să simţi, să înveţi de ce plânge micuţul tău, aceste cuvinte de mai sus te vor salva.

Iată-mă venită cu micuţul acasă. Nu ştiam să fac absolut nimic. Din fericire, am participat în spital la un proiect nou de “Rooming in”, unde, aşa cum sugerează şi numele acestuia, îţi poţi lua bebeluşul cu tine în cameră, a doua zi după ce ai născut. În acel program, o doamnă asistentă mi-a arătat cum se spală bebeluşul şi cum se îngrijeşte. L-a spălat pe îndelete, după care mi-a arătat cum se îngrijeşte buricul. L-a curăţat de jur împrejur, în sensul acelor de ceasornic cu iod, apoi l-a pudrat cu Baneocin. La fel am procedat şi eu până a căzut buricul micuţului şi s-a vindecat foarte bine. Nu am avut niciun fel de problemă.

Ei bine, ajunsă acasă, a început greul. Unii dintre voi ştiţi că durează, în medie, până la două săptămâni să începi să-ţi revii după operaţie. Din fecirie, nu am avut parte de un copil plângăcios. Plângea doar când îi era foame, când voia schimbat, când voia să doarmă. Exact cum mi se spusese la spital. Între o lună şi trei luni, am avut parte de colici, însă aceea este o altă poveste.

Ce vreau să vă spun, este că deşi pare simplu, atunci când bebeluşul plânge, cere unul dintre cele trei lucruri. Vor fi momente însă când veţi şti sigur că nu îi este foame, dar v-a plânge până îl veţi hrăni. Este posibil atunci să fie un puseu de creştere. Vor fi momente când abia a udat scutecelul şi îl udă iar şi nici prin cap nu vă va trece ca trebuie schimbat din nou. Vor fi momente când v-aţi aştepta să fie leşinat de somn şi să adoarmă repede, însă exact atunci bebeluşul va adormi foarte greu. Copiii sunt diferiţi. Vă recomand, pur şi simplu, să le luaţi prin eliminare. Întâi lapte, apoi schimbat, apoi somn. Este imposibil ca una dintre cele trei să nu fie valabile. În timp, veţi învăţa exact plânsul de foame, plânsul de somn sau plânsul de scutec murdar.

Cu timpul, va apărea şi plânsul “Mami, vreau în braţe.” Nu vă fie teamă de acest plâns. Aşa cum mi-au spus şi mie toate prietenele mele, copilul va creşte extrem de repede, iar după ce trece de greutatea de 7-8 kg vă va fi din ce în ce mai greu să îl mai ţineţi în braţe. Şi vă va fi dor de perioada când era ca un fulg.

Nu vă temeţi să vă ţineţi copilul în braţe, pentru că nu îl veţi răsfăţa. Gandiţivă că cu cât nu îl veţi lua în braţe şi nu îi veţi oferi afecţiune atunci când acesta o va cere, cu atât există şanse ca cel mic să dezvolte o rană de abandon şi să devină mai târziu foarte dependent de voi.

Cu riscul că mă repet, vreau să vă povestesc o întâmplare. Imediat după naştere, am chemat acasă o domnişoară consultant în alăptare. Aceasta mi-a explicat pentru prima dată ce înseamnă un ataşament sănătos. Atunci când micuţul nostru ştie că noi suntem acolo, indiferent de situaţie, acesta va avea curajul să se desprindă într-un mod independent şi sănătos, având încredere că mami şi tati sunt mereu acolo pentru a-l proteja. Dacă nu va învăţa ce înseamnă un ataşament sănătos, va veni mereu şi mereu şi va cere aprobarea şi confirmarea părinţilor, neavând curajul să aibă o proprie iniţiativă.

Epoca “copilul trebuie pupat numai în somn” s-a sfârşit. Copilul care nu are parte de afecţiune nu va uita de ea, ci va tânji toată viaţa după aceasta. Nu numai că va tânji după ea, dar există toate şansele ca mai târziu, în relaţia de cuplu, să aleagă parteneri/ partenere care nu îi vor răspunde acestor nevoi, rămânând blocat/-ă într-un pattern distractive pe care l-a învăţat în familie.