Cum să gestionezi complexul Electra cu fetiţa ta?

Dacă Freud a fost cel care a vorbit despre Complexul lui Oedip, iată că Jung a dezvoltat şi ne-a făcut cunoscut aşa – numitul Complex Electra.

Aşa cum la Complexul lui Oedip am văzut că avem de a face cu o competiţie a fiului cu tatăl pentru obţinerea iubirii mamei, astfel la Complexul Electra putem vorbi despre acelaşi tip de competitie, de această data între fiică şi mama, în scopul obţinerii iubirii tatălui.

Tatăl este primul bărbat din viaţa unei fete, iar rolul acestuia este foarte important, de vreme ce fiica va căuta să întâlnească la maturitate bărbaţi care repetă acelaşi pattern pe care îl adoptase tatăl său. Ideal ar fi ca acesta să fie un pattern sănătos, pentru ca ulterior fiica să nu ajungă în relaţii abuzive. Acest lucru este foarte important însă nu numai în relaţia tata – fiică, ci şi în relaţia tată – mamă.

Aşa cum tatăl este primul model masculin din viaţa unei fete, la fel mama sa este primul model feminin. Identificarea sa cu mama ei este inevitabilă, pentru că în drumul dezvoltării sale orice copil va prelua în primul rând caracteristicile părintelui de acelaşi sex. Copilul nu ştie să identifice iniţial trăsăturile feminine ale memei, strict legate de pragul său de dezvoltare, astfel că se va identifică atât cu femeia – iubită/ soţie cât şi cu femeia – mamă. Aţi văzut deja că fetiţelor le place să plimbe în căruţ păpuşi – bebeluş, să le hrănească şi să le îngrijească, iar industria din domeniu profită chiar la maxim de acest lucru.

Sigmund Freud vorbea îniţial despre o aşa zisă “castrare” în rândul fetiţelor, un complex suferit prin comparaţie cu băieţii, care, spre deosebire de ele deţin un organ sexual proeminent. Freud era de părere că în acest pas al dezvoltării se iniţiază şi o formă de anxietate legata de un sentiment de vătămare, care evident că nu există, însă acesta ar fi modul prin care mintea copilului încearcă să-şi explice această lipsă.

Ca şi Oedip, Electra este un personaj din mitologia greacescă, personaj foarte bine cunoscut pentru ura nemăsurată pe care i-o poartă mamei sale, Clytemnestra, care, împreună cu Aegisthus, îl ucide pe Agamemnon, tatăl său. Electra mai are un complice în această pornire sângeroasă, şi anume pe fratele său, Oreste, cu ajutorul căruia reuşeşte său ducă la bun sfârşit mult râvnitul mamicid.

Pe lângă adulterul mamei, pe care Electra vrea să îl pedepsească, cât şi uciderea propriu – zisă a tatălui, se adaugă în contextul problemei şi adoraţia profundă a tatălui.

În intervalul 3-6 ani, copiii încep să devină conştienţi de corpurile lor, şi văd, aşa cum spuneam şi mai sus, diferenţele dintre ei.

Se pare că legătura emoțională dintre o fată și mama ei este mult mai intensă decât între un băiat și mama sa în primii 3 ani de viață. Acest atașament inițial va fi precedat de nevoia ulterioară a fetei de a se identifica cu mama sa, pentru a încorpora unele caracteristici materne în personalitatea ei.

În jurul vârsei de 3 – 4 ani, fata nu mai are atracție față de mama ei și începe să arate atracție față de tatăl ei. Fetele pot deveni geloase și pot manifesta comportamente precum posesivitatea față de tată, sau ostilitate, atunci când nu obține ceea ce își dorește de la acesta.

Când fata împlinește 6 – 7 ani, va simți din nou nevoia de identificare cu mama să. Astfel, comportamentele de imitație și curiozitate față de lumea feminină încep să se dezvolte, pe măsură ce ea se stabilește în rolul de gen. Toată această perioadă face parte din dezvoltarea normală a unei fete, aşa cum Complexul lui Oedip face parte din dezvoltarea normală a unui băiat. Acest pasaj din viaţă constituie baza comportamentului emoțional, social și psihologic al femeii mature din anii următori. La final, toată fricțiunea ar trebui să se disipeze și fetele nu ar trebui să-și vadă mamele ca dușmani sau rivale.

Dacă o fată caută afecțiunea tatălui mai mult decât pe cea a mamei, alegând să-și petreacă cea mai mare parte a timpului cu el sau să spună că vrea „să se căsătorească cu tata”, nu există nimic rău sau patologic în acest sens. La urma urmei, tatăl ei este cel mai apropiat model masculin. Fanteziile, jocurile vor dispărea în mod natural, pe măsură ce socializarea cu semenii devine mai importantă. Însă este foarte important totuşi ca o serie de comportamente care ies din sfera normalului să nu fie încurajate. Adică, aşa cum spuneam şi la Complexul lui Oedip, părintele de sex opus trebuie să impună nişte limite clare în relaţia cu copilul său.