Cum să gestionezi crizele de tantrum ale micuţului tău

Ce este o criză de tantrum?

O criză de tantrum este o izbucnire emoțională, o explozie de furie, asociată copiilor aflați într-un episod suferință emoțională. Criza de tantrum este caracterizată de obicei prin încăpățânare, plâns, țipete, violență fizică, sfidare, furie, fugă, afişând rezistență la orice încercare de a fi liniştit S-ar putea să îl vedeți pe copilul vostru plângând, urlând, lovind, căzând sau fugind. În unele cazuri, copiii își țin respirația, vomită, sau sparg lucruri.

Tantrumul reprezintă una dintre cele mai frecvente forme de comportament problematic la copiii mici, însă tinde să scadă în frecvență și intensitate pe măsură ce copilul înaintează în vârstă. Într-o oarecare măsură, pentru copilul mic, tantrumurile pot fi considerate ca fiind nişte reacţii normale, reprezentând o metodă de calibrare a forţei caracterului.

Cum trebuie gestionată o criză de tantrum?

În primul rând, în timpul unei crize de tantrum, părinţii trebuie să ia orice măsură necesară pentru a preveni pericolul, dar dincolo de acest lucru, aceştia ar trebui să încerce să ignore criza, lăsând-o să-și continue cursul. Este posibil ca o astfel de criză să apară atunci când copilului i se refuză ceva ce îşi doreşte. Dacă în astfel de momente cedezi (evident, contează foarte mult ce îşi doreşte cel mic, pentru că dacă discutăm despre o nevoie vitală, aceasta trebuie satisfăcută fără discuţii, dar dacă discutăm de un moft, o dorinţă, lucrurile se schimbă), copilul tău va învăţa că, făcând crize de nervi, va obţine în viaţă tot ceea ce îşi doreşte. Dar oare îl va face acest lucru să fie fericit? Aţi văzut oare adulţi făcând crize de tantrum? Şefi care ţipă până când tot biroul se aliniază? Iubiţi care primesc tot ceea vor, încălcând orice limită a partenerului de viaţă? Părinţi care nu ştiu să gestioneze un episod complicat din viaţa copilului? Practic, orice adult care ajunge să facă o criză de nervi pentru a obţine ceea ce îşi doreşte de la cei din jur este acel copil în faţa căruia s-a cedat. Ei bine, dacă vei ceda acestei crize şi îi vei oferi ceea ce îşi doreşte, chiar dacă acel lucru este, poate, chiar stupid, îţi vei învăţa copilul că poate face ce vrea din tine, urlând. Ei bine, s-ar putea ca pe viitor acest lucru să funcţioneze mai bine decât te-ai putea aştepta, până când va întâlni pe cineva cu un temperament mai puternic decât al său, poate chiar cineva care nu va avea răbdare. Nu o singură dată am auzit de bunici care zdruncină copii străini prin parc, care se comportă ciudat pe stradă, jignesc de faţă cu nepoţii şi tot aşa.

Chiar zilele trecute, o mamă împreună cu fiica ei îşi plimbau căţelul pe stradă. Mama era cu ochii în telefon, iar fetiţa, care avea undeva pe la 4-5 anişori, ţinea câinele. Era un câine mic, dar năzdrăvan. La un moment dat vine o maşină, iar copilul distras nu este foarte atent la cum gestionează câinele. Mama trage de lesă şi începe să urle la copil: “Băi, dar tu chiar nu ai nimic în capul ălă?”. Am rămas şocată, sincer…  La nici două minute după scena aceasta, fetiţa trăgea de câine şi îl brusca ţipând la el şi urmând întocmai reacţia mamei. Mama, cu ochii în telefon în continuare, nici măcar nu a observat. Este destul de greu să ne dăm seama de aceste lucruri dacă nu suntem prezenţi acolo, în viaţa copilului în totalitate. Acest exemplu pe care vi l-am dat nu este chiar o criză de tantrum, dar este un exemplu foarte bun care arată că atunci când un adult nu ştie să îşi gestioneze proprile emoţii, micuţul său va fi la fel de dezorientat.

Frecvent, tantrumurile apar într-un loc public, lucru care poate fi destul de jenant pentru părinți. Copiii obosesc mai ușor în spațiile publice aglomerate, cum ar fi supermarketurile și mall-urile și pot folosi criza drept o încercare de a recâștiga atenția părinților care este concentrată în altă parte. În ciuda frământării lor, părinţii trebuie să trateze tantrumul care are loc în public la fel ca pe cel care are loc acasă. Atunci când copilul este foarte obosit, trebuie dus acasă, după ce i se confirmă emoţiile: “Ştiu că eşti obosit şi vom merge acasă ca să te odihneşti.”

De vreme ce un părinte nu poate opri crizele de acest tip odată ce sunt în desfășurare, uneori este posibil să le prevină prin a fi atent la anumite semne, în special oboseala, foama și iritabilitatea. În aceste cazuri, părintele poate schimba planurile pentru a-i oferi copilului său odihna necesară, sau mâncare. De exemplu, un copil care devine iritat la o petrecere sau un alt eveniment la care părintele este prezent, el poate fi dus acasă mai devreme.

Cea mai mare nebunie este atunci când ajungi cu copilul tău la supermarket şi începe să arunce în coş tot ce îi trece prin cap. Metoda perfectă de a depăşi acest moment este să îi spui de la bun început că mergeţi în magazinul respectiv pentru a cumpăra o anumită listă de produse şi, eventual, dacă consideri că este în regulă, poate că are voie o ciocolată. Însă este foarte important să te ţii de promisiune.

Mai poţi contracare cerinţe care nu ţi se par la locul lor, propunând o alternativă De exemplu: “Decât să îţi cumpăr această pungă de chipsuri, mai bine mergem mâine în parc şi luăm o porţie de iaurt îngheţat.”

Pentru că noi oamenii ne temem cel mai tare de ceea ce nu cunoaştem, ar trebui să ştim, în primul rând, cum este corect să gestionăm aceste crize.

Uneori se întâmplă ca micuţul nostru să facă o astfel de criză, indiferent ce am face pentru a le evita. Iată câteva idei pentru a gestiona situaţia, atunci când se întâmplă:

Rămâi calm! Dacă te enervezi, acest lucru va îngreuna situația atât pentru tine, cât și pentru copilul tău. Când vorbești, menține-ți tonul vocii calm și acționează cu blândeţe.

Confirmă-i sentimentele copilului tău. De exemplu, „Este foarte enervant atunci când înghețata îţi cade din mână, nu-i așa?” Acest lucru te poate ajuta la să previi comportamentului care scapă de sub control și oferă copilului tău ocazia de a-şi calma emoțiile.

Ai răbdare! Rămâi aproape, astfel încât copilul tău să știe că ești lângă el. Nu încerca să relaţionezi cu el sau să îi distragi atenţia. E prea târziu să faci asta, odată ce a început o criză.

Asumați-vă sarcina atunci când trebuie. Dacă această criză se întâmplă pentru că micuţul tău vrea ceva şi îi refuzi, rezistă şi nu-i oferi copilului tău ceea ce dorește. Uneori situaţiile diferă, dar trebuie să fim prezenţi pe moment, pentru a putea găsi soluţii viabile. De exemplu, dacă copilul tău nu dorește să iasă din baie, scoate dopul! Acest lucru poate fi mai sigur decât să-ți scoți copilul.

Fii consecvent și calm în demersul tău. Dacă uneori îi oferi copilului ceea ce vrea şi uneori nu, problema s-ar putea agrava, copilul devenind foarte confuz.

Cum să faci ca să reduce probabilitatea ca micuţul tău să facă o criză de tantrum?

Există câteva lucruri pe care le poţi face astfel încât apariţia unui tantrum să devină mai puţin probabilă.

Este foarte important ca micuţul tău să nu fie stresat, să nu fie obosit, flămând sau suprastimulat. În oricare dintre aceste situaţii, este mult mai probabil ca el să experimenteze un tantrum.

Este foarte important să discuţi cu copilul tău despre sentimentele sale, să le conştientizezi şi să i le confirmi. Unul dintre motivele pentru care adulţii din generaţia noastră au atât de mare nevoie de confirmări este faptul că sentimentele lor au fost reprimate. Cu siguranţă ai auzit fraze de genul: “Este ruşine să plângi!”, “Ne râde lumea!”, etc. Poţi vorbi cu copilul tău despre ce se întâmplă și îl poţi ajuta să gestioneze sentimentele dificile. Vorbeste despre emotii cu copilul tău. Când copilul tău se luptă cu un sentiment puternic, încurajează-l să numească sentimentul și ce anume l-a declanşat. De exemplu, „Ți-ai aruncat jucăria pentru că erai supărat că nu funcționa? Ce altceva ai fi putut face? “.

Încearcă să îţi dai seama care sunt factorii declansatori ai crizelor de tantrum şi ai întotdeauna foarte multă răbdare. În primii ani de viaţă, tantrumurile sunt ceva normal, însă acest comportament nu trebuie încurajat. Îţi doresc să gestionezi cu succes aceste momente şi să te bucuri de cele mai frumoase clipe alături de copilul tău.