Cum să gestionezi complexul lui Oedip cu băiatul tău?

Cu toţii am auzit măcar o singură dată vorbindu-se despre Complexul lui Oedip. Evident, aşa cum probabil aţi şi întâlnit, acesta poate fi în unele cazuri şi nerezolvat, ajungşndu-se ca la maturitate să întâlnim bărbaţi care în continuare sunt aproape obsedaţi de tot ceea ce spune mama lor. De ce se ajunge aici? Pentru că aşa cum spuneam, complexul nu a fost rezolvat la momentul potrivit, iar copilului nu i s-au impus limite clare în ceea ce priveşte relaţia cu părinţii săi.

Simt să scriu despre acest lucru deoarece sunt femei în jurul meu care au băieţi de 3-4 ani şi aceştia încep să treacă deja prin perioada oedipiaăa şi mi s-au pus şi câteva întrebări. Cu atât mai mult, acum că îl am pe Cezar în viaţa mea, m-am apucat să aprofundez psihologia copilului.

Ei bine dragele mele (sau dragii mei), nu mică mi-a fost mirarea când le-am trimis poze prietenelor mele cu mine alăptându-l pe Cezar (voi care sunteţi mame ştiţi că alăptarea nu este ceva de care să îţi fie ruşine), iar copiii lor, aflaţi în jurul vârstei de 3-4 ani, au întrebat dacă pot să sugă şi ei la mami.

Aş vrea aici sa fac o mică paranteză şi să vă spun din start că nu sunt de acord cu alăptarea până la 4 ani. Tot aud în ultima vreme păreri extrem de agresive legate de alăptare, sunt pro alaptare, din pacate la mine nu a fost o experienţă foarte fericită şi m-am chinuit foarte rău, însă dacă veţi citi acest articol veţi înţelege de ce nu sunt de acord cu alăptarea prea târzie.

Vom vorbi şi cu altă ocazie despre complexul Electra, complex care se manifestă la fete, fiind corespondentul complexului lui Oedip la băieţi.

Este inutil să stau să povestesc acum istoria lui Oedip, dacă doriţi o puteţi găsi aici: https://ro.wikipedia.org/wiki/Complexul_Oedip.

Complexul lui Oedip a fost pentru prima dată teoretizat de către Sigmund Freud, părintele psihanalizei, psihiatru si psiholog, mult contestat în zilele noastre, dar fără de care poate că această ştiinţă nu ar fi ajuns astăzi atât de departe.

Însuşi Freud sufera şi trece prin “The Ultimate Oedipus Complex”, mama sa fiind cea care practic s-a expus fiului ei. Freud îşi aduce aminte de această întâmplare, referindu-se la mama sa ca fiind “ad nudam”. Putem observa aici ruşinea şi profunzimea gândurilor sale, astfel încât este nevoit să se refere la acel episod folosindu-se de limba Latina.

Cum se manifestă complexul lui Oedip?

La începutul vieţii, copiii îşi doresc să se căsătorească cu mamele lor. Vi se pare conoscut acest lucru? Este foarte întâlnit. Acest complex este practic o dorinţă de natură sexuală pe care copilul o experimentează în raport cu mama.

În primul rând, nu trebuie să vă speriaţi. Această faza de dezvoltare este perfect normala şi toţi băieţii trec prin ea. Tatăl devine un rival, iar copilul încearcă din ce în ce mai mult să semene cu părintele de acelaşi sex, pentru a-i putea lua locul. Pănă la un punct, putem spune că este sănătos să se întâmple aşa, pentru că băieţii trebuie să se identifice cu sexul masculin.

Exista cazuri în care, în familiile monoparentale, copilul îşi va proiecta acest complex către o persoană foarte apropiată lui.

Cum se poate gestiona aceasta perioadă?

În primul rând, mama trebuie să înceapa să aibă mai multă grijă în ceea ce priveşte intimitatea sa. Este bine să nu mai existe momente în care copilul să îi vadă goliciunea şi să înceapă să stabilească limite foarte clare în ceea ce priveşte locul copilului în familie în raport cu părinţii săi, din punct de vedere sexual şi nu numai.

Atenţie! Acest lucru nu înseamnă să ai o reacţie exacerbată care poate să creeze ruşine sau vinovăţie. Trebuie să ştii că, în funcţie de gravitatea ruşinii sau vinovăţiei manifestate, copilul poate dezvolta afecţiuni grave din cele mai diverse, începând de la disfuncţii sexuale până la obezitate morbidă. Obezitatea morbidă este în general şi ruşinii cauzate de abuzul sexual. De la un pupic pe buzele copilului până la abuzul sexual este o linie foarte fină.

Nu există o reţetă prin care ştii sigur că ai reacţionat corect vizavi de copilul tău, atunci cand încep să se manifeste dorinţele sale de acest tip. Cert este că trebuie să îi explicăm cu foarte multă răbdare şi calm, cu multă încredere că va înţelege, ca mami şi tati au o altfel de relaţie de iubire, că ei sunt deja căsătoriţi unul cu celalălt, că numai tati o sarută pe mami pe buze şi că şi copilul, la vremea sa, va întâlni o fată cu care va construi un cuplu, pentru ca mai apoi să devină şi ei părinţi.

Vezi şi: Cum reuşim să îi convingem pe copii să ne asculte

La copiii care au o reacţie inversă, adică băiatul care vrea să se însoare cu tatăl, se pare că se va observa în viitor o relaţie problematică în raport cu autoritatea de acelaşi sex. În niciun caz nu trebuie să vă faceţi griji în legătură cu orientările sexuale, atunci când este vorba despre o astfel de situaţie. Ca paranteză, am auzit, de exemplu, la un moment dat, de un caz de homosexualitate la un băiat care nu fusese niciodată atins de tatăl său. Observam aici, deci, că orice comportament aflat la extreme poate fi toxic. Astfel, în cazul respectiv, tatăl nu a ştiut cum să gestioneze afecţiunea faţă de fiul său, iar din frica de a cădea într-un incest, a ajuns să nu îşi pupe sau să îşi strănga fiul în braţe niciodată. Evident că acestea sunt nişte cazuri izolate, dar am vrut să punctez acest lucru pentru a face observaţia de mai sus. În altă ordine de idei, este clar că tatăl respectiv avea o problema nerezolvată cu relatia faţă de sexul opus, iar în astfel de cazuri, de cele mai multe ori, mergând pe teoria că noi oamenii preferăm să dăm în extreme decât să trăim în echilibru, ar fi fost posibile doua variante: ori să fi păţit aşa şi el cu tatăl, la rândul său, ori chiar să fi fost abuzat. Cert este că tatăl, în acest caz, are o dorinţă reprimată. O să merg şi mai departe şi o să vă spun că homofobii în sine pot avea nişte dorinţe reprimate faţă de acelaşi sex, dar având în vedere presiunile sociale, ea să fie transformată în ură, pentru a putea fi gestionată. Dacă vreţi, este o manieră de coping.