10 lucruri pe care trebuie sa le faci pentru a creste un copil independent

Este foarte important sa putem sa crestem copii independenti care sa se poata descurca singuri, indiferent de situatie si care sa aiba incredere in fortele proprii. Pentru a putea face acest lucru, trebuie sa lasam la o parte cateva cutume ale societatii si sa ne gandim ca atunci cand noi nu vom mai fi, ei voi ramane singuri si trebuie sa ne pese de viitorul lor.

1. Este foarte important sa ii spui copilului tau ca este in regula sa greseasca. Este ok sa aiba un esec. Toata lumea are. Greseala este modul prin care oamenii capata experienta si invata lucruri. Eu mereu am spus ca nu regret absolut nimic din viata mea, caci din orice experienta inveti ceva. Mai mult decat atat, obisnuiam sa ii spun mereu maica-mii sa ma lase sa dau cu capul singura. Si consider in continuare ca am avut dreptate.
2. Ai incredere in copilul tau si arata-i asta. Copilul tau are mare nevoie sa vada ca ai incredere in el. Incurajeaza-l de fiecare data si invata-l sa se ajute singur. Un exemplu care imi place mie foarte tare este ca atunci cand copilul cade, noi trebuie sa ii spunem, fara sa ne ducem in fuga panicati la el, “Hai mami, sus ca poti!”. Cam in asta consta incurajarea catre independenta din punctul acesta de vedere. Pe scurt: Sugereaza, dar nu interveni.
3. Creaza un atasament sanatos. Aici este foarte mult de discutat. Am o povestioara pe care incerc sa o scurtez, e posibil sa va mai fi spus despre asta… Cand am nascut am chemat o domnisoara sa ma ajute cu alaptatul. Domnisoara era o persoana extrem de empatica, exact ce aveam nevoie la momentul respectiv pentru ca nu ma simteam prea bine din cauza ca mi-a venit laptele abia dupa cinci zile de la nastere, desi m-am chinuit foarte tare. In fine, discutand cu dansa, am ajuns si la subiectul “atasament sanatos”. Am dezbatut in special daca este bine sau nu sa te duci imediat la copil cum plange. Iar ea mi-a spus asa: daca il inveti pe copil ca tu esti alaturi de el atunci cand are nevoie, lui ii va fi mult mai usor sa o ia la pas singur, sa faca lucruri singur, caci va avea incredere ca tu esti acolo sa il sustii. Asta inseamna sa creezi un atasament sanatos. Mi-a mai spus ca este important sa diferentiezi nevoile de dorinte si ca acolo se face diferenta dintre iubire si rasfat. Nu la pupici si la imbratisari. Si pot sa va confirm ca iubirea nu este niciodata prea multa.

Aveti mai sus piramida nevoilor pentru a expune nevoile. Dorinta este atunci cand, de exemplu, copilul nu vrea mancare pentru ca ii este foame, ci cand vrea o shaworma de la nu stiu care fast food. Sau cand vrea o jucarie de la nu stiu ce magazin.

4. Ajuta-l pe copil sa aiba limite foarte clare pentru a putea delimita ceea ce este bine de ceea ce este rau. Aici voi copia pur si simplu o postare pe care am facut-o pe pagina de Facebook, aceasta surprinzand exact subiectul:

“Am constatat destul de surprinsa ca exista parinti care sustin ca este normal ca atunci cand iti educi copilul sa fii inconsecvent, iar din cand in cand sa il surprinzi cu o reactie. Din pacate acest stil de “parenting” am observat ca apartine unor parinti care nu puteau sa le impuna copiilor lor niste limite clare atunci cand era voie sau nu era voie sa faca ceva. Urmarea acestui comportament este ca acel copil nu va avea niciun fel de reper clar de comportament, de buna crestere, de ce este bun si ce este rau, iar in momentul in care va dori sa faca ceva, este posibil sa faca tantrumuri pentru ca asa stiu ei ca vor obtine atentie. Negativa sau pozitiva, atentie sa fie. Este foarte important din punctul meu de vedere sa fii consecvent in ceea ce priveste educatia copilului. Daca i-ai spus o singura data ca nu mai are voie la televizor, asa trebuie sa si ramana. Daca il mai tot lasi cate cinci minute, el va sti de fiecare data ca mai merge putin. El nu face ce zici tu si nici ce vede in acest caz, este o forma de reflex conditionat, exact cum zice Pavlov. Daca el va sti ca se smiorcaie putin si mereu cedezi, mereu va face din tine ce vrea. Iar problema este ca acest comportament ii va cauza lipsa de limite despre care va vorbeam mai sus. In acest caz, el probabil va afla ca nu va fi intotdeauna ca el intr-o maniera mai drastica, si anume de la vreun copil care il va lovi in parc pentru o minge. Nu este obligatoriu sa fie asa, insa este bine totusi sa evitam aceste comportamente pentru a fi siguri ca atunci cand va fi mai mare ne vom putea intelege cu el foarte bine.”

5. Implica-te in activitatile copilului tau. Aici e simplu. Eu una abia astept sa pictez cu Cezar, sa citim (momentan ii citesc eu lui, nu stiu cat intelege, dar vreau sa invete de mic cat sunt cartile de frumoase), sa ne jucam jocuri inteligente si educative. O sa il ajut sa mearga la sport, la muzica, la inot si tot asa. Consider ca un parinte trebuie sa ii dea copilului toate optiunile, insa sa il lase sa aleaga singur. A te implica in activitatile sale nu inseamna sa fii un parinte elicopter (vom vorbi si despre asta intr-un viitor, cred, nu prea indepartat).

6. Lasa-i sa se joace atunci cand incep sa manance. Eu am inceput sa ii dau deja lui Cezar cate o lingurita de mancare, piure. A fost super interesat din prima, aproape ca vrea sa manance si lingurita. Insa vrea sa bage mana in castronel, sa ia lingurita cu mana lui si sa o bage in gurita. Ei bine, desi se face dezastru peste tot, mi se pare foarte important sa lasam copiii sa simta textura mancarii, temperatura, sa puna mana pe lingurita si tot asa. Aici se inscrie si incurajarea comportamentului de genul: “Vreau sa fac eu!”.

7. Poti incepe sa responsabilizezi copilul de la o varsta relativ mica. Cum ar fi sa stearga praful, sa duca gunoiul, sa spele vasele. De exemplu, nepotului meu ii placea foarte mult sa dea cu aspiratorul si avea vreo trei ani daca nu ma insel. Important este ca in astfel de situatii sa nu ii descurajam. Sunt unele persoane care zic: “Lasa ca fac eu, ca fac mai bine!”. Daca faci de cateva ori asa, sa nu te mai astepti sa te ajute vreodata. Apoi te vei intreba de ce nu face nimic. Sa stiti ca sunt enorm de multe cazuri…

8. Invata-ti copilul sa nu isi seteze o tinta prea inalta, ci una pe care o poate atinge, pentru ca a iti seta o tinta prea inalta inseamna sa nu o atingi, sa te frustrezi si eventual sa refuzi sa mai incerci sa mai faci si altceva.

9. Lasa copilul sa petreaca timp singur. Sa se joace singur. Timp in care tu sa nu intervii. Evident ca vei fi atent la ceea ce se petrece cu copilul si din umbra vei vedea actiunile sale. Dar copilul trebuie sa se obsinuiasca sa stea si singur. Uite un exemplu: parintii mei nu ma lasau deloc sa stau singura noaptea cand eram mica. Daca se intampla sa plece amandoi de acasa, chemau pe cineva, o bunica, nu stiu, sa stea cu mine. Am ajuns ca adult fiind sa imi fie frica sa stau singura noaptea in casa. Am rezolvat aceasta problema, cu niste ani in urma, cand m-am decis sa stau singura cu chirie, desi stateam in Bucuresti si aveam toate conditiile la mama si la tata. Mi-am dorit independenta. Nu numai ca m-am simtit in siguranta eu cu mine, ci m-am simtit super bine!

10. Nu incurajati fricile! Pe vremea cand eram eu copil, oamenii obisnuiau sa foloseasca tot felul de sintagme de genul: “Daca nu esti cuminte, te vand”, “Daca nu dormi, vine Bau, Bau” si tot asa… Copilul ramane traumatizat si speriat la astfel de lucruri, cunoaste frica de mic si in niciun caz nu ii veti incuraja independenta. Este normal sa simti frica, este un sentiment absolut normal si este benefica, de exemplu, atata timp cat ne ferim sa nu sarim in fata unei masini. Insa cand frica are motive stupide ea tinde in viitor sa devina chiar patologica, nascand cine stie ce tulburari anxioase, de care nu mai scapi decat cu terapie si pastile.

Cam atat pentru astazi dragii mei, a fost un articol ceva mai lung, insa nu aveam cum sa il impart. Va doresc o zi minunata!