In sfarsit, mamica – Episodul II
bebe nou nascut maternica maternitatea giulesti operatie cezariana lapte praf topfer

Asa cum am promis, continui seria de povestiri cu experienta nasterii si chiar si cu urmatoarele saptamani acasa…

Am reusit sa plecam din spital in trei zile. Operatia incepe sa se resimta undeva dupa 24 de ore, cand trece efectul calmantelor pe care le primesti la terapie intensiva.

Experienta operatiei a fost foarte ok, m-a operat doctorul Botezatu Bogdan, altul decat cel care mi-a urmarit sarcina. Din pacate, doctorul meu a avut o problema de familie. Anestezia am spus eu ca a fost foarte usoara, nu am simtit acul de la rahi, dar mi s-a spus ca asta a fost din cauza durerilor cumplite pe care le-am avut in cele 10 ore de travaliu.

Am nascut la ora 15:30, iar a doua zi, pe la ora 07:00 m-au mutat in salon. Taticul are voie sa vada bebelusul foarte putin si nici nu apuca sa il stranga in brate. Nu poate fi vorba despre participarea la nastere (la cezariana exclus oricum) si nici ora magica nu se practica. Insa, a doua zi la ora 09:00 deja am putut sa merg sa imi vad bebelusul si sa il alaptez.

Din pacate, la mine laptele a venit destul de greu, iar la spital nu exista suport de niciun fel pentru acest lucru. Daca stii ce ai de facut, bine, daca nu, iarasi bine. La neonatologie este o singura asistenta care are grija de toti bebelusii si trebuie sa vina si pe saloanele de rooming in, de care va povesteam in articolul anterior.

Inca nu am inteles de ce stau lucrurile asa, dupa toate nebuniile care s-au intamplat pe sectia respectiva. Este un pic stresant si pentru mamici, deoarece din anumite puncte de vedere, au devenit mai catolici decat Papa, insa personalul este extrem de redus, spre deosebire de ATI, unde lucrurile stau foarte bine. Exact ca la un spital privat, mai exact.

Sunt anumite lucruri, pe care, asa cum va spuneam si in articolul anterior, nu ma simt pregatita sa le impartasesc. Poate pe viitor. Oricum nu pot sa spun ca experienta nasterii in sine a fost una prea grozava din punctul de vedere al lipsei de empatie si compasiune a unora dintre membrii de personal al spitalului. Mai sunt multe lucruri de schimbat acolo, pentru ca as spune ca doar o mobila noua nu rezolva toate problemele in sistemul de sanatate de stat.

Ajuns acasa cu bebelusul, fara lapte, a trebuit sa contactez un specialist in alaptare. Experienta a fost una benefica din mai multe puncte de vedere.

In primul rand, din punct de vedere emotional, pentru ca am discutat cu o mamica foarte empatica, o mamica pentru care experienta nasterii a fost una foarte emotionala asa cum a fost si pentru mine. Dupa ce am nascut, m-a asigurat toata lumea ca “e ok sa plangi intr-una”. Evident ca inainte nu iti spune nimeni. Da, plangi de 2-3 ori pe zi. Unele au plans cateva zile, altele cateva luni. Depinde de persoana.

Este greu si pentru ca dintr-o data, trebuie sa te ocupi de casa, de bebe, de tine si in acest timp, daca mai ai “norocul” sa fi facut cezariana, te mai doare si operatia. Toate astea in generatia “sunt o mama rea”. Este incredibila presiunea societatii. Presiunea asta care nu iti da voie sa spui nimic pentru ca oamenii se uita la tine ca si cum nu meriti sa ai copil, daca nu nasti natural sau daca nu alaptezi. Au inceput acum si reclame la tv.

Si iata-ma disperata ca nu am lapte, noroc cu domnisoara care a avut suficienta rabdare cu mine sa imi explice si sa imi arate ce am de facut, lucru care m-a linistit extrem de tare. Va recomand din tot sufletul sa apelati la un consultant, daca aveti probleme. Toti cei din jur iti vor spune obsesiv sa tii copilul non stop la san, tu fiind obosita si cu dureri, dar nimeni nu te va invata exact ce ai de facut. Eu una m-am decis sa imi iau timpul de care am nevoie, pentru ca se pare ca nu e dupa mine, ma folosesc si de pompa, iar in limitele mele, voi face tot posibilul sa alaptez exclusiv. Mi-a spus cineva ca s-a chinuit timp de doua luni. La spital aveam o colega care avea lapte siroaie din prima zi, mai ca ar fi alaptat tot salonul.

Pentru cele care veti deveni mamici, va dau un sfat din tot sufletul: nu picati in plasa stigmatizarii sociale si faceti lucrurile in felul vostru. Fiecare are ritmul sau. Daca intri in depresie, nu vei mai putea sa ai grija de bebelus nici macar cu lapte praf exclusiv.

O problema de care m-am lovit imediat dupa nastere, a fost aparitia edemelor de lauzie. Mi s-au umflat picioarele mai rau decat in sarcina, ajungand pana la punctul in care gleznele nu s-au mai vazut deloc. In maxim zece zile, si-au reveni la normal. Am mancat in continuare fara sare. La spital, oricum, mananci regim primele 2 zile dupa operatie.

Un lucru foarte important este ca imediat dupa operatie trbeuie sa ai scaun. Mie mi s-a oferit Dulcolax, pe care am refuzat sa il iau pentru ca imi provoaca niste dureri ingrozitoare. Am primit apoi (pentru ca am cerut) supozitor cu glicerina.

Cand mergeti la spital sa nasteti, pentru bebe primiti absolut tot ce este necesar. Laptele utilizat in spital este Topfer, lucru pe care e bine sa il stiti in cazul in care urmeaza sa ii dati alt lapte. Inteleg ca trecerea dintre ele trebuie sa fie foarte lina, schimband in fiecare zi doar cativa mililitri. Dar cel mai bine este sa intrebati si neonatologul care va va prelua bebelusul.

Primele zile bebelusul va fi oricum obisnuit sa manance lapte praf. Daca il luati in salon si il alaptati, puteti sa nu mai cereti completare, decat daca este neaparata nevoie.

Nu va speriati! In spital, bebelusul va scadea putin in greutate. Nu trebuie sa va faceti probleme, deoarece este normal. Al meu a scazut 100 grame. Ulterior, dupa revenirea acasa, va trebui sa ia cam 200-300 grame pe saptamana. Al meu, din nou, a luat cam 400. E foarte mancacios. Seamana cu mami si cu tati :).

Mai jos aveti o lista cu lucrui pe care va sfatuiesc sa le aveti la voi, atunci cand mergeti la spital:

  • Produsele cosmetice pe care le folositi in general;
  • Pasta de dinti, periuta, perie de par;
  • Ceai de alaltat sau Galactogyl;
  • Absorbante pentru lauze (va vor trebui minim 3 cutii pentru inceput, apoi puteti folosi din cele zilnice);
  • Chiloti de unica folosinta (sunt foarte folositori dupa cezariana si mai ales cum in spital nu ai cum sa speli…) – eu i-am utilizat inca o saptamana dupa revenirea de la spital;
  • Supozitoare cu glicerina;
  • Apa;
  • Daca aveti, un dispozitiv special care se ingheata si se va pune pe plaga.

Papucii si camasile le veti primi de la spital. Acestea se pot schimba zilnic, doar sa solicitati acest lucru infirmierei.

Eu mi-am tratat operatia cu Cicatridina si de jur imprejur cu Lioton Gel, pentru ca mi s-a umflat. Cat sunteti in spital, va sfatuiesc ca pentru dureri sa solicitati Ketonal intramuscular injectie si sa evitati sa o faceti in branula, pentru ca este foarte dureroasa.

Cam atat pentru moment, ma striga bebe.

Va pup!